miercuri, 17 noiembrie 2010

a ţine minte poezii e un talent, nu?

Ieri am avut o discuţie despre poezii cu colega mea de birou; vroia să îşi ia acasă poeziile Elenei Farago(fetiţa ei o să recite una la grădiniţă) şi mă întreabă daca le ştiu;
păi... nu le mai ştiu, zic eu.
Cum, nu le ştii, că doar le-am "făcut" în grădiniţă.
Ba le ştiu, doar că nu le mai ţin minte pe de rost, nu le-aş mai putea zice acum, pur şi simplu nu ştiu, nu pot să mă exprim "în metru", imi lipseşte abilitatea aia de a reţine poezii.
Înseamnă că nu le-ai învăţat cum trebuie...

Nu pot ţine minte poeziile. Am fost în copilărie de multe ori pe scena, şi-am recitat poezii, chiar şi balade; uneori ne jucam cu tonalităţile, cu expresia corporală(sunt sigur că nu le ziceam astfel atunci). Dar mai mult de un an, doi, nu le reţineam, cum dispărea decorul în care le-am învatat şi reprodus, gata, îmi rămânea în minte cel mult firul epic, sau o imagine. Trebuie să recunosc acum, din cauza scurtei vieţi pe care o aveau versurile în forma lor legată, ca poezii, în capul meu, că le cam învăţam pe de rost. Îmi plăceau, le... trăiam, să zic aşa, dar nu le puteam păstra. Am în cap o grămadă de versuri, spărturi de poezii, care stau pe acolo fără nici o legatură. N-am avut parte nici de o creştere cu elemente religioase, adică pot spune că eram foarte rar dus la biserică şi niciodată nu s-a insistat să stiu şi să recit Îngerelul la culcare, spre exemplu; singurul obicei, rostit în versuri, prezent de atunci până acum e Tatăl Nostru, căruia acum îi încurc versurile când le mai şoptesc copiilor înainte de masă(când suntem la ai mei în vizită, tatăl meu mai încearcă să-l pună pe unu dintre cei mici să zică Tatăl Nostru).

Acum am o dilemă. Cunosc oameni care se exprima fluent în versuri, care imi pot recita versuri citite acum 60 de ani(tatăl meu) sau să-mi răspundă numai în replici din Minulescu(cineva, demult). Eu? mai mult de ...şi era mândră-n toate cele nu pot spune. Mi-am scrântit ceva în educaţie? Nu-mi va fi stat capul la versuri, nu m-am concentrat, aşa-i?
Încă mai cred că a te exprima în versuri e o abilitate specială, ceva cu care te naşti, un talent, bravos celor care îl au!

*Update - muzica din Duets, care îmi place mai mult interpretată aşa



şi mai am o dilemă... e bine să fi flămând sau sătul când îţi faci [wishlist]lista de dorinţe?